Economia de piață este o formă modernă de organizare a activității economice, în care prețurile bunurilor și serviciilor sunt rezultatul negocierilor dintre părți pe baza cererii și ofertei, iar intervenția statului in deciziile economice este limitată.
Proprietatea privată, libera inițiativă și specializarea agentilor economici creează un mediu favorabil dezvoltarii unei economii de piata. Dezvoltarea relațiilor sociale în cadrul economiei de piață presupune faptul că societățile comerciale, dar și întreprinzătorii individuali activează într-un domeniu foarte dinamic.
Urmare a relațiilor comerciale, patrimoniul și capacitatea financiară a comercianților variază în permanență, iar adesea, datorită unor factori negativi (criză financiară la nivel global, supraândatorare, management defectuos, concurență neloială, scăderea consumului etc.) se ajunge la incapacitatea de plată.
Fenomenul insolvabilității reprezintă un mecanism firesc de reglare economică și financiară, statul în acest sens fiind cel care urmează să instituie acele reguli care să nu permită o dereglare excesivă a activității economice, respectiv a securității financiare a tuturor comercianților.
În Republica Moldova supravegherea statală în cazurile de survenire a insolvabilității întreprinzătorilor este realizată, cu excepția băncilor comerciale, de către instanțele de judecată. În acest sens, de modalitatea în care este reglementată activitatea instanțelor de judecată în legătură cu examinarea cauzelor de insolvabilitatea depinde asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea economică a întreprinzătorilor.
Demersul științific prezentat de dl. Macovei Gheorghe abordează o serie de probleme stringente și actuale atât din perspectiva cadrului legal existent, cât și din perspectiva practicii judiciare neuniforme din Republica Moldova.
Prin studiul efectuat, autorul propune soluții actuale în privința mai multor probleme cercetate, printre care enumerăm următoarele:

1. Propune delimitarea procedurii de insolvabilitate de categoriile de proceduri tradiționale, contencioase sau necontencioase, ca fiind o procedură distinctă, diferită atât după scop, cât și după conținut.
2. Analizează procedura accelerată de restructurare separat de procedurile de insolvabilitate reglementate de legislația în vigoare, calificând-o drept o procedură ce are sarcina prevenirii intrării în incapacitate de plată.
3. Propune o reformulare a fazelor procesului civil care sunt aplicabile în cazul examinării cazurilor de insolvabilitate.
4. Evidențiază și clasifică circumstanțele de fapt și de drept ce urmează a fi verificate la momentul primirii cererii introductive.
5. Argumentează necesitatea aplicării acțiunilor generale prevăzute de Codul de procedură civilă în legătură cu intentarea cauzei de insolvabilitate, în special necesitatea aplicării conforme a acțiunilor de refuz, restituire și de a nu da curs cererii.
6. Arată insuficiența reglementărilor legale ce țin de controlul judecătoresc în domeniul insolvabilității, în special asupra aplicării improprii a recursului contra deciziilor instanțelor de apel, prevăzut de Codul de procedură civilă în cazurile de contestarea a hotărârilor instanței de insolvabilitate.
7. Propune o serie de soluții referitoare la înlăturarea confuziilor terminologice dintre normele Legii insolvabilității și cele din Codul de procedură civilă ale Republicii Moldova.
8. Argumentează natura juridică și efectele instituției popririi în procedura insolvabilității.

Bibliografia utilizată este una de actualitate, atât pe palierul surselor doctrinare române, cât şi în privința surselor europene şi internaţionale utilizate. Demersul ştiinţific al autorului, dublat de calitatea aparatului bibliografic,  multitudinea notelor de subsol, referirile la poziţiile doctrinare și jurisprudențiale întâlnite cu privire la subiectul tratat dovedesc o bună cunoaştere a fenomenului insolvabilității.
Lucrarea este bogată în argumentări și concluzii convingătoare ale autorului asupra diferitelor aspecte ale tezei precum:

• Determinarea funcțiilor, naturii juridico-procesuale, locului și fazelor procedurii de insolvabilitatea;
• Condițiile și premisele dreptului la înaintarea cererii introductive în procedura de insolvabilitate;
• Acțiunile specifice ale instanței legate de admiterea sau respingerea cererii introductive și actele instanței prin care acestea se efectuează;
• Înlăturarea confuziilor terminologice dintre normele Legii insolvabilității și cele din Codul de procedură civilă;
• Efectele intentării procedurii de insolvabilitate și a soluțiilor pe care instanța le poate da;
• Propunerile de lege ferenda ale autorului referitoare la uniformizarea aplicării în practică a art. 115 din Legea insolvabilității ce se referă la intentarea procedurii de faliment și valorificarea și distribuirea masei debitoare;
• Esența, natura juridică și efectele fenomenului popririi în procedura insolvabilității;

Aportul ştiinţific al lucrării este de netăgăduit, oferind o perspectivă proprie a autorului asupra unor probleme actuale complexe. Calitățile acesteia sunt puse în evidenţă atât prin soluţiile propuse de autor plecând de la bibliografia parcursă, cât şi de metodele de cercetare utilizate în concordanţă cu obiectul cercetat.
În ansamblu, conţinutul lucrării este unul complex, bine documentat, autorul reuşind, în ciuda multiplelor opinii analizate, să-şi formuleze şi să-şi argumenteze cu claritate propriile opinii, materializate în numeroasele propuneri de lege ferenda făcute.