Insolvabilitatea firmelor, companiilor este un fenomen firesc social-economic în condițiile relațiilor libere de piață. Activitatea antreprenorială de sine stătătoare, neasigurată cu mijloacele financiare ale statului, indispensabil, este legată de apariția șirului de insolvabilități.
Insolvabilitatea (falimentul) constituie un fenomen economico-juridic complex. Pe de o parte, insolvabilitatea constituie un produs al activității antreprenoriale ineficiente ale participanților circuitului economic, pe de altă parte institutul dat constituie un stimul puternic pentru activitatea eficientă a agenților economici.
În țările cu economie de piață, tot mai multe persoane se ,,avântă” în activități de antreprenoriat, însă din diferite motive, foarte multe dintre acestea ajung în stiuație de insolvabilitate.
Totodată, orice activitate de antreprenoriat inițiată, are un impact instantaneu asupra dezvoltării economice a țării, fie prin achitarea taxelor, fie prin neachitarea acestora, fie prin legătura pe care aceasta o are cu alți participanți la economia țării (o neachitare față de un creditor, va duce la neonorarea obligațiilor față de alții, ce poate culmina în dezvoltarea unei insolvabilități în lanț).
Economia modernă de piață constitue un sistem complex de relații între diferiți subiecți ai circuitului proprietăților, în care fiecare subiect este implicat într-un lanț de relații, astfel încât problemele unuia se răsfrâng inevitabil asupra întregului sistem.
Curmarea activității debitorilor insolvabili incurabili este o măsură pozitivă. Cu toate acestea, recunoașterea unui debitor falit, are și urmări negative, deoarece vizează nu doar interesele materiale ale debitorului ci și drepturile și interesele unui cerc mare de alte persoane – salariații, creditorii, statul...
În contextul dat, tema insolvenței devine din ce în ce mai actuală, iar participanții la acest proces vor să cunoască toate elementele, atribuțiile și obligațiile pe care le au.
Principiile procedurii de insolvabilitate se împart în material-juridice și procedurale. Reieșind din aceste principii, vom examina statutul fiecărui participant în parte.
Principiile material-juridice sunt aplicate de către participanți în afara instanței de judecată, astfel încât acțiunile să fie îndreptate către scopul principal – stingerea într-un termen cât mai scurt și în cuantum cât mai mare a creanțelor creditorilor.
Ce ține de principiile procedurale, acestea se aplică în situația existenței relațiilor de conflict între participanți. Doar în aceste situații intervine instanța de insolvabilitate, iar scopurile procedurale ale institutului insolvenței constă în soluționarea relațiilor de conflict între creditori pe baza egalității statutului lor juridic în procedură, și între debitor sau administratior pe baza drepturilor și obligațiilor conferite de lege. Astfel, cadrul juridic al Republicii
Moldova asigură principiul egalității creditorilor, care se referă la participarea tuturor creditorilor unui debitor în procedura colectivă. Egalitatea creditorilor în procedura de insolvabilitate se asigură în special prin egalitatea statutului procesual al fiecărui participant. Acest fapt nu poate fi interpretat ca egalitate din punct de vedere material, aceasta din urmă este asigurată doar prin distribuirea în proporție procentuală la masa credală....