Compania mea nu-și mai poate stinge datoriile. Ce drepturi și obligații am? Când, cum și unde depun o cerere introductivă?
23 oct 2023Compania mea nu-și mai poate stinge datoriile. Ce drepturi și obligații am? Când, cum și unde depun o cerere introductivă?
Compania mea nu-și mai poate stinge datoriile. Ce drepturi și obligații am? Când, cum și unde depun o cerere introductivă?
1. Când compania se consideră insolvabilă?Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 prin insolvabilitate înțelegem situația financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a își onora obligațiile de plată. La rândul său incapacitatea de plată este situația financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a își executa obligațiile pecuniare scadente, inclusiv obligațiile fiscale. Incapacitatea de plată este prezumată în cazul în care debitorul este în întârziere de plată mai mult de 60 de zile;
De asemenea, potrivit art. 10 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 temei special de intentare a unui proces de insolvabilitate constituie supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil.
2. Ce i se poate întâmpla unei întreprinderi insolvabile?
În primul rând, întreprinderea ce este supraîndatorată sau în incapacitate de plată (în întârziere de plată mai mult de 60 de zile de la scadență) are potrivit art. 14 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 obligația de a depune cerere introductivă.
De asemenea aceasta este obligată să depună cerere introductivă şi în cazul în care:
a) executarea integrală a creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadență a creanţelor celorlalţi creditori;
b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.
Totodată, dacă întreprinderea-debitoare este în incapacitate de plată (în întârziere de plată mai mult de 60 de zile de la scadență), potrivit art. 18 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, orice creditor poate depune cerere introductivă cu solicitarea intentării procedurii de insolvabilitate față de întreprinderea-debitoare.
3. Care este termenul în care întreprinderea-debitoare este obligată să depună cerere introductivă?
Potrivit art. 14 (3) Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile din data survenirii temeiurilor pentru intentarea procesului de insolvabilitate:
Potrivit articolului 14 (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile şi în termenul prevăzut de lege (30 de zile), persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului. Aceste persoane sînt trase la răspundere contravențională în conformitate cu legea.
De asemenea, potrivit art. 159 (4) În cazul în care, la distribuția finală, se constată că bunurile care alcătuiesc masa debitoare nu sînt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat, instanţa de insolvabilitate va autoriza, în mărimea creanţelor neacoperite, executarea silită din bunurile, inclusiv din mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională sau în valută străină, ale membrilor organelor de conducere ale debitorului declarate culpabile de neîndeplinirea obligaţiilor de depunere a cererii introductive prevăzute la art. 14 şi art. 248 şi, după caz, din patrimoniul asociaţilor (membrilor, acţionarilor) cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, pronunţând o încheiere definitivă executorie, care va fi pusă în executare de către administrator/ lichidator, prin executor judecătoresc.
5. Ce este o cerere introductivă? Unde se depune și ce conține?
Potrivit articolului 9 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 cererea prin care se solicită intentarea procesului de insolvabilitate se numește cerere introductivă.
Potrivit art. 38 Cod Procedură Civilă, art. 5 Legea insolvabilității, cererea introductivă se depune în unul dintre sediile instanței în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului.
Potrivit articolului 16 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 în cererea introductivă a debitorului trebuie să se indice:
a) codul fiscal şi numerele conturilor debitorului, deschise în bănci și la alți prestatori de servicii de plată;
b) valoarea creanţelor creditorilor, mărimea dobînzilor şi penalităţilor aferente;
c) temeiul creanţelor şi termenele lor de executare, cu specificarea sumei creanţelor decurgînd din daunele cauzate vieţii şi sănătăţii, precum şi ale creanţelor salariale faţă de angajaţii debitorului;
d) suma datoriilor la bugetul public naţional;
e) motivarea temeiului insolvabilităţii;
f) date despre cererile de chemare în judecată sau arbitraj, cu participarea debitorului, primite spre examinare de către instanța de judecată sau arbitraj, precum și despre titlurile executorii asupra bunurilor debitorului;
g) date despre bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele băneşti şi creanţele lui;
h) candidatura propusă la funcţia de administrator al insolvabilităţii/ lichidator.
În cerere, debitorul poate solicita şi motiva aplicarea procedurii de restructurare.
Potrivit art. 17 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 la cererea introductivă a debitorului se anexează:
a) copia de pe actul de constitutire;
b) lista participanţilor (membrilor) săi;
c) situațiile financiare la ultima dată a raportării;
d) documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor sale;
e) datele din registrele publice despre bunurile sale, inclusiv despre bunurile gajate;
f) lista creditorilor şi a debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor;
g) dovada notificării membrilor (asociaților, acționarilor) debitorului sau probe care confirmă imposibilitatea notificării, chiar dacă a fost depus un efort rezonabil;
h) dovada notificării Serviciului Fiscal de Stat despre intenția de a depune cerere introductivă.
i) declarația potrivit art. 85 alin (3)
k) taxa de stat
6. Care sunt registrele publice și de unde se iau date despre bunuri?
Potrivit Articolul 413 Cod Civil drepturile, actele și faptele privitoare la starea și capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurile care aparțin acestora, precum și orice raporturi juridice sînt supuse publicității în cazurile expres prevăzute de lege.
Publicitatea menționată se realizează prin:
a) registrul bunurilor imobile deținut de Agenția Servicii Publice
b) registrul garanțiilor reale mobiliare deținut de Ministerul Justiției
c) registrul de stat al persoanelor juridice deținut de Agenția Servicii Publice
d) registrul de stat al transporturilor deținut de Agenția Servicii Publice
e) registrul navelor sau catalogul naval deținut de Agenția Navală a Republicii Moldova
f) registrele ținute, conform legii, de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală
7. În cazul în care, întreprinderea nu deține nici un bun în patrimoniul său, cum va derula procedura?
Potrivit articolului 134 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 debitorilor aflaţi în stare de insolvabilitate care se încadrează în una din următoarele categorii:
a) întreprinzători individuali şi gospodării ţărăneşti (de fermier), titulari ai patentei de întreprinzător;
b) persoane juridice care nu deţin niciun bun în patrimoniul lor ori ale căror bunuri sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului şi niciun creditor sau terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze sumele corespunzătoare;
c) societăţi comerciale şi necomerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
d) debitori care nu sînt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de restructurare prevăzută în prezenta lege
li se aplică procedura simplificată a falimentului.
Dacă debitorul se încadrează în una dintre categoriile prevăzute mai sus, instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate, poate să dispună iniţierea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului.
8. În cazul în care vreau să-mi salvez afacerea printr-un plan de restructurare ce voi indica în cerere?
Potrivit art. 16 (2) Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 în cererea introductivă, debitorul poate solicita şi motiva aplicarea procedurii de restructurare. Potrivit articolului 21 (6) Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 dacă în cererea introductivă debitorul declară că se află în stare de insolvabilitate și își exprimă intenția de a-și restructura activitatea, instanța de judecată adoptă, în cel mult 20 de zile lucrătoare, cu citarea debitorului, o hotărâre de intentare a procesului de insolvabilitate fără drept de apel, obligându-l, în cazul exprimării intenției de a-și restructura activitatea, să prezinte un plan al procedurii de restructurare.
Descarcă: model cerere introductivă depusă de debitor privind
NOTIFICAREA DEBITORULUI CĂTRE SERVICIUL FISCAL DE STAT AFERENTĂ INFORMĂRII DESPRE INTENȚIA DE A DEPUNE CERERE INTRODUCTIVĂ
DECLARAȚIA DEBITORULUI ANEXATĂ LA CEREREA INTRODUCTIVĂ
CERERE INTRODUCTIVĂ DEPUSĂ DE DEBITOR PRIVIND INTENTAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE CU RESTRUCTURAREA DEBITORULUI
CERERE INTRODUCTIVA DEPUSĂ DE DEBITOR PRIVIND INTENTAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE CU INIȚIEREA PROCEDURII SIMPLIFICATE A FALIMENTULUI
Toare modelele de cereri
Articol elaborat de CNI Moldinsolv
1. Când compania se consideră insolvabilă?Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 prin insolvabilitate înțelegem situația financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a își onora obligațiile de plată. La rândul său incapacitatea de plată este situația financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a își executa obligațiile pecuniare scadente, inclusiv obligațiile fiscale. Incapacitatea de plată este prezumată în cazul în care debitorul este în întârziere de plată mai mult de 60 de zile;
De asemenea, potrivit art. 10 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 temei special de intentare a unui proces de insolvabilitate constituie supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil.
2. Ce i se poate întâmpla unei întreprinderi insolvabile?
În primul rând, întreprinderea ce este supraîndatorată sau în incapacitate de plată (în întârziere de plată mai mult de 60 de zile de la scadență) are potrivit art. 14 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 obligația de a depune cerere introductivă.
De asemenea aceasta este obligată să depună cerere introductivă şi în cazul în care:
a) executarea integrală a creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadență a creanţelor celorlalţi creditori;
b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.
Totodată, dacă întreprinderea-debitoare este în incapacitate de plată (în întârziere de plată mai mult de 60 de zile de la scadență), potrivit art. 18 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, orice creditor poate depune cerere introductivă cu solicitarea intentării procedurii de insolvabilitate față de întreprinderea-debitoare.
3. Care este termenul în care întreprinderea-debitoare este obligată să depună cerere introductivă?
Potrivit art. 14 (3) Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile din data survenirii temeiurilor pentru intentarea procesului de insolvabilitate:
- Supraîndatorarea;
- Incapacitatea de plată;
- Executarea integrală a creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadență a creanţelor celorlalţi creditori.
Potrivit articolului 14 (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile şi în termenul prevăzut de lege (30 de zile), persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului. Aceste persoane sînt trase la răspundere contravențională în conformitate cu legea.
De asemenea, potrivit art. 159 (4) În cazul în care, la distribuția finală, se constată că bunurile care alcătuiesc masa debitoare nu sînt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat, instanţa de insolvabilitate va autoriza, în mărimea creanţelor neacoperite, executarea silită din bunurile, inclusiv din mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională sau în valută străină, ale membrilor organelor de conducere ale debitorului declarate culpabile de neîndeplinirea obligaţiilor de depunere a cererii introductive prevăzute la art. 14 şi art. 248 şi, după caz, din patrimoniul asociaţilor (membrilor, acţionarilor) cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, pronunţând o încheiere definitivă executorie, care va fi pusă în executare de către administrator/ lichidator, prin executor judecătoresc.
5. Ce este o cerere introductivă? Unde se depune și ce conține?
Potrivit articolului 9 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 cererea prin care se solicită intentarea procesului de insolvabilitate se numește cerere introductivă.
Potrivit art. 38 Cod Procedură Civilă, art. 5 Legea insolvabilității, cererea introductivă se depune în unul dintre sediile instanței în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului.
Potrivit articolului 16 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 în cererea introductivă a debitorului trebuie să se indice:
a) codul fiscal şi numerele conturilor debitorului, deschise în bănci și la alți prestatori de servicii de plată;
b) valoarea creanţelor creditorilor, mărimea dobînzilor şi penalităţilor aferente;
c) temeiul creanţelor şi termenele lor de executare, cu specificarea sumei creanţelor decurgînd din daunele cauzate vieţii şi sănătăţii, precum şi ale creanţelor salariale faţă de angajaţii debitorului;
d) suma datoriilor la bugetul public naţional;
e) motivarea temeiului insolvabilităţii;
f) date despre cererile de chemare în judecată sau arbitraj, cu participarea debitorului, primite spre examinare de către instanța de judecată sau arbitraj, precum și despre titlurile executorii asupra bunurilor debitorului;
g) date despre bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele băneşti şi creanţele lui;
h) candidatura propusă la funcţia de administrator al insolvabilităţii/ lichidator.
În cerere, debitorul poate solicita şi motiva aplicarea procedurii de restructurare.
Potrivit art. 17 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 la cererea introductivă a debitorului se anexează:
a) copia de pe actul de constitutire;
b) lista participanţilor (membrilor) săi;
c) situațiile financiare la ultima dată a raportării;
d) documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor sale;
e) datele din registrele publice despre bunurile sale, inclusiv despre bunurile gajate;
f) lista creditorilor şi a debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor;
g) dovada notificării membrilor (asociaților, acționarilor) debitorului sau probe care confirmă imposibilitatea notificării, chiar dacă a fost depus un efort rezonabil;
h) dovada notificării Serviciului Fiscal de Stat despre intenția de a depune cerere introductivă.
i) declarația potrivit art. 85 alin (3)
k) taxa de stat
6. Care sunt registrele publice și de unde se iau date despre bunuri?
Potrivit Articolul 413 Cod Civil drepturile, actele și faptele privitoare la starea și capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurile care aparțin acestora, precum și orice raporturi juridice sînt supuse publicității în cazurile expres prevăzute de lege.
Publicitatea menționată se realizează prin:
a) registrul bunurilor imobile deținut de Agenția Servicii Publice
b) registrul garanțiilor reale mobiliare deținut de Ministerul Justiției
c) registrul de stat al persoanelor juridice deținut de Agenția Servicii Publice
d) registrul de stat al transporturilor deținut de Agenția Servicii Publice
e) registrul navelor sau catalogul naval deținut de Agenția Navală a Republicii Moldova
f) registrele ținute, conform legii, de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală
7. În cazul în care, întreprinderea nu deține nici un bun în patrimoniul său, cum va derula procedura?
Potrivit articolului 134 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 debitorilor aflaţi în stare de insolvabilitate care se încadrează în una din următoarele categorii:
a) întreprinzători individuali şi gospodării ţărăneşti (de fermier), titulari ai patentei de întreprinzător;
b) persoane juridice care nu deţin niciun bun în patrimoniul lor ori ale căror bunuri sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului şi niciun creditor sau terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze sumele corespunzătoare;
c) societăţi comerciale şi necomerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
d) debitori care nu sînt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de restructurare prevăzută în prezenta lege
li se aplică procedura simplificată a falimentului.
Dacă debitorul se încadrează în una dintre categoriile prevăzute mai sus, instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate, poate să dispună iniţierea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului.
8. În cazul în care vreau să-mi salvez afacerea printr-un plan de restructurare ce voi indica în cerere?
Potrivit art. 16 (2) Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 în cererea introductivă, debitorul poate solicita şi motiva aplicarea procedurii de restructurare. Potrivit articolului 21 (6) Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 dacă în cererea introductivă debitorul declară că se află în stare de insolvabilitate și își exprimă intenția de a-și restructura activitatea, instanța de judecată adoptă, în cel mult 20 de zile lucrătoare, cu citarea debitorului, o hotărâre de intentare a procesului de insolvabilitate fără drept de apel, obligându-l, în cazul exprimării intenției de a-și restructura activitatea, să prezinte un plan al procedurii de restructurare.
Descarcă: model cerere introductivă depusă de debitor privind
NOTIFICAREA DEBITORULUI CĂTRE SERVICIUL FISCAL DE STAT AFERENTĂ INFORMĂRII DESPRE INTENȚIA DE A DEPUNE CERERE INTRODUCTIVĂ
DECLARAȚIA DEBITORULUI ANEXATĂ LA CEREREA INTRODUCTIVĂ
CERERE INTRODUCTIVĂ DEPUSĂ DE DEBITOR PRIVIND INTENTAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE CU RESTRUCTURAREA DEBITORULUI
CERERE INTRODUCTIVA DEPUSĂ DE DEBITOR PRIVIND INTENTAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE CU INIȚIEREA PROCEDURII SIMPLIFICATE A FALIMENTULUI
Toare modelele de cereri
Articol elaborat de CNI Moldinsolv