Ce înseamnă insolvabilitate?
Insolvabilitatea constituie situația financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-și onora obligațiile de plată.

Incapacitate de plată se consideră situație financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-și executa obligațiile pecuniare scadente, inclusiv obligațiile fiscale. Incapacitatea de plată este prezumată în cazul în care debitorul este în întârziere de plată mai mult de 60 de zile.
Altfel spus, în situația în care o companie are obligații pecuniare scadente, la expirarea a 60 de zile de la scadență aceasta se va prezuma că este insolvabilă.

Și dacă debitorul deține în proprietate active ce depășesc suma datoriei scadente?
Pentru prezumția incapacității de plată este important doar ca debitorul să dispună de creanță neachitată cu un termen mai mare de 60 de zile de la scadență. Lipsa sau prezența activelor nu afectează această prezumție.

Ce se întâmplă dacă debitorul are datorii scadente cu un termen mai mare de 60 de zile de la scadență.
În cazul în care o companie are datorii scadente cu un termen mai mare de 60 de zile de la scadență, creditorul posesor al creanței poate depune o cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate față de companie.
Pe de altă parte și compania care are creanțe cu un termen mai mare de 60 de zile de la scadență este obligată să depună o cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate.

Ce constituie o cerere introductivă?
Cererea introductivă este cererea prin care se cere deschiderea unei proceduri de insolvabilitate față de o companie.
 
De cine poate fi depusă cererea introductivă?
Cererea introductivă poate fi depusă de către creditor, debitor, lichidator în cadrul lichidării companiei.

Unde se depune cererea introductivă?
Cererea introductivă se depune în instanța de judecată, unde î-și are sediul compania debitoare.

Care este legea care reglementează procedura insolvabilității?
În republica Moldova insolvabilitatea este reglementată de Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012.

Care este deosebirea dintre insolvabilitate și faliment?

Insolvabilitatea constituie o etapă a procedurii în care creditorii de comun cu debitorul decid dacă întreprinderea poate fi redresată sau eliminată. În această etapă debitorul poate încă să remedieze cu creditorii posibilitatea de a-si salva activitatea printr-un plan de restructurare. În cazul în care, la finalul etapei creditorii sunt de acord să-i dea șansa debitorului de a-și restructura activitatea, debitorul va trece la elaborarea propriu zisă a unui plan concret de restructurare a activității în vederea salvării ei.

Falimentul este și el o etapă a procedurii în care creditorii de comun cu lichidatorul trec direct la vânzarea activelor debitorului, stingerea creanțelor și eliminarea întreprinderii ca subiect de drept.

Care sunt etapele prin care parcurge o întreprindere prin prisma legii insolvabilității?
În cazul în care creditorul depune cererea introductivă, instanța de judecată va admite cererea și va institui o perioadă de observație, care va dura 60 de zile lucrătoare termen ce poate fi majorat cu încă 15 zile lucrătoare.
Dacă cererea creditorului va fi găsită întemeiată, instanța de judecată va intenta procedura de insolvabilitate și va determina:

• termenul-limită de înregistrare a cererii de admitere a creanțelor, în vederea întocmirii tabelului definitiv, care va fi de până la 45 de zile de la data intentării procedurii, precum și un apel special adresat creditorilor garantați de a preciza neîntârziat bunurile asupra cărora dețin un drept de preferință;
• termenul de verificare a creanțelor, de întocmire și de comunicare a tabelului lor definitiv, care nu va depăși 15 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);
• data ședinței de validare a creanțelor, care nu va depăși 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b).

De asemenea în această etapă, va întocmi și va supune adunării creditorilor, în termenul stabilit de instanța de insolvabilitate, care nu poate depăși 100 de zile de la data deschiderii procedurii, un raport asupra stării economice și a cauzelor care au condus la insolvabilitatea debitorului, menționând persoanele cărora le-ar fi imputabilă această situație.

La adunarea de raportare, creditorii pun în discuție raportul administratorului insolvabilității și adoptă, una din următoarele hotărâri:

• de intentare a procedurii de restructurare a debitorului;
• de intentare a procedurii falimentului.

În cel mult 5 zile de la adunarea creditorilor, instanța de judecată va trece debitorul fie în procedura de restructurare fie în faliment.
Dacă întreprinderea este trecută în faliment, după vânzarea activelor, aceasta va fi lichidată.
Dacă întreprinderea va fi trecută în restructurare, aceasta va veni către creditori cu un plan de redresare, iar creditorii vor vota acel plan de restructurare, aceasta ulterior va fi trecută în procedura de executare a planului procedurii de restructurare. Dacă întreprinderea nu va veni cu un plan de restructurare, sau creditorii nu vor vota planul propus, aceasta va trece în faliment, ulterior va fi lichidată.
În cazul în care debitorul depune cererea introductivă, procedura se simplifică, perioada de observație nu se aplică, iar instanța în cel mult 20 de zile emite hotărârea de intrare a acesteia în procedura de insolvabilitate. În rest procedurile sunt similare.

Care sunt principiile insolvabilității?
Legea prin care este reglementată insolvabilitatea cuprinde 3 principii de bază:
Colectivism – procedura de insolvabilitate este o procedură colectivă de stingere a creanțelor, iar toate deciziile în această procedură sunt luate colectiv de către creditori.
Transparență – creditorii în procedura de insolvabilitate numesc administratorul procedurii de insolvabilitate și/sau lichidator care asigură raportarea în fața adunării creditorii și în fața instanței de judecată despre toate acțiunile ce au loc în procedură.
Concursualitate – caracterul concursual al procedurii semnifică acea trăsătură specifică, potrivit căreia interesele patrimoniale ale creditorilor vor fi satisfăcute nu în mod individual, ci în modul și consecutivitatea stabilită de legea insolvabilității, creditorii vin în concurs, fiecare creditor având dreptul de a contesta creanța altui creditor.

Când iese o firma din insolvabilitate?
Din punct de vedere legal, o firma are dreptul de a ieși din insolvabilitate în situația:

• Lipsei sau nevalidării creanțelor în cadrul procedurii;
• Stingerii integrale a creanțelor de către asociați sau terți;
• Stingerii integrale a creanțelor din contul bunurilor debitorului;
• Executării integrale a planului procedurii de restructurare;
• Încheierii unei tranzacții dintre debitor și creditori;
• Existenței acordului creditorilor și garantării debitorului că, după încetarea procesului, nu va fi în stare de insolvabilitate sau de supraândatorare.

Cum poate fi prevenită intrarea în insolvabilitate?
Compania care se află în dificultate financiară (până a expira cele 60 de zile de la scadența unei datorii) este în drept să depună în instanța de insolvabilitate o notificare privind inițierea negocierilor cu creditorii a unui plan al procedurii accelerate de restructurare extrajudiciară și să ceară instanței de insolvabilitate suspendarea executărilor silite ale bunurilor debitorului pe durata negocierilor pentru o perioadă care nu va depăși 2 luni.
În cazul în care, în urma negocierilor extrajudiciare, s-a agreat cu creditorii asupra unui plan al procedurii accelerate de restructurare, compania poate depune în instanța de insolvabilitate o cerere introductivă de intentare a procedurii accelerate de restructurare.

Procedură accelerată de restructurare este o procedură, în care compania debitoare implementează un plan de măsuri, agreat cu creditorii, de  redresare financiară pentru a nu intra în insolvabilitate.